Pr. Octavio Bravu

DUREREA SACRIFICIULUI

Atunci când stăm departe de familia lui Dumnezeu, este dificil să menţinem o viaţă în sfinţenie

În interiorul bisericii creştem în fiecare zi şi primim prin lucrarea Duhului Sfânt, curaj, energie şi o cunoaştere mai bună a lui Dumnezeu.

De acord cu măsura în care ne alimentăm din Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa noastră creşte până ce devine de neclintit. Când se întâmplă asta, lumea poate să se prăbuşească în jurul nostru, dar încrederea noastră în Dumnezeu nu se va altera. Oricare ar fi problemele, indiferent de cât de mari par, le putem compara cu norii negrii care vin pentru un timp. Cu toate acestea, ştim că vor trece îndată.

Când persoanele nu au acest discernământ despre importanţa bisericii, se doboară atunci când trec prin dificultăţi şi lasă lucrurile la voia întâmplării. Trebuie să avem în minte că dacă suntem departe de Dumnezeu vom sta aproape de diavol.

Fiecare biserică, în particular, reprezintă o bucată din Împărăţia lui Dumnezeu. La auzirea Cuvântului, sufletul nostru şi credinţa noastră se reînnoiesc. Simţim forţă, încurajare şi pricepem că, în ciuda problemelor, nu este totul pierdut. Bătălia pe care o înfruntăm zi de zi devine mică deoarece începem să avem puterea Duhului Sfânt.

Sunt multe persoane care se desprind de corpul lui Hristos şi încearcă  să-L urmeze în felul lor, spunând că nu este nevoie să meargă la biserică, pentru că pot să-L urmeze pe Hristos în casă. Uitaţi, nimeni nu este obligat să meargă la biserică, nici să-L slujească pe Domnul Iisus, căci Dumnezeu nu ne va obliga niciodată să facem nimic. El ne-a dat liber-arbitru. Însă, când apar problemele în familie, la muncă sau în oricare loc, de unde vom scoate forţe pentru a le învinge?

Trăim într-o lume arhiplină de probleme. Trebuie să ne îmbrăcăm cu armătura lui Dumnezeu pentru a le învinge. Când suntem departe de familia lui Dumnezeu, este dificil să menţinem o viaţă în sfinţenie. Este ca şi cum am fi crini într-o băltoacă.

Scopul cel mai mare al bisericii este de a face ca toţi dintre noi să ajungem la unitatea credinţei şi la deplină cunoaştere a Fiului lui Dumnezeu, pentru a fi uniţi într-un singur gând, într-o singură credinţă, într-un singur Domn.