DUREREA SACRIFICIULUI

Ep. Edir Macedo

IMPORTANŢA BISERICII

     “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”  (Isaia 53:3).

Cine nu a simţit vreodată durere în viaţă? Există durere de dinţi, durere de spate, durere de cap, etc. Dar, pe lângă durerile fizice, există durerea sufletului, durerea pierderii, durerea iubirii, durerea despărţirii, dorului, decepţiei, durerea abandonului, respingerii, lipsei de înţelegere. Mai există, de asemenea şi durerea greşelii, părerii de rău şi durerea îndepărtării de Dumnezeu.

Se spune că se creşte cu durere, se trăieşte şi se moare tot cu durere. E posibil să spunem că a trăi este a administra durerea din fiecare zi şi a învăţa din ea. Nu avem de ales, acest lucru face parte din viaţă. Totuşi, a fost Cineva care voluntar a ales să trăiască durerile profunde pentru a cuceri obiectivul marii Sale iubiri. Acest Cineva este Dumnezeu! El a părăsit cerul de glorie şi a simţit durerea limitându-se prin naştere ca om.

Când era copil, a fost ameninţat cu moartea şi a simţit durerea persecuţiei. Când a devenit adult, a simţit durerea ispitei, discriminării, respingerii din partea propriului Său popor. În ultimele zile ale vieţii Sale a trecut prin durerea umilinţei, trădării, abandonului de prieteni, singurătăţii. A simţit durerea biciului pe trup, şuturilor în stomac şi ţepilor pe cap. Cu trupul îndurerat, a simţit durerea greutăţii crucii. Şi, mai târziu pe ea a simţit durerea cuielor pătrunzând în mâinile şi picioarele Sale.

Profetul Isaia, referindu-se la Hristos, a scris astfel: “Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). Însă cea mai grea durere suferită de Iisus pe cruce, cu siguranţă a fost senzaţia abandonului de Tată, în momentul sacrificiului: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34).

De ce atâta suferinţă? Pentru cine? Pentru dvs. şi pentru mine!

Atunci, dacă treceţi printr-un moment de durere şi doriţi ca ceea ce este mort în viaţa dvs. să învie, urmaţi exemplul Domnului Iisus Hristos, care, după toată durerea sacrificiului, a primit gloria învierii.